Fibra de sticlă
Fibra de sticlă este o sticlă care se prezintă sub formă de fibre fine, care se realizează din sticlă în stare topită. Fibrele de sticlă se folosesc ca şi cabluri de transmisie în telecomunicaţie, ca fibre textile, sau materiale termo şi fono-izolante. Ele constituie una dintre cele mai importante materiale de construcţie rezistente la acţiuni a variaţiilor de temperatură, acţiunea de îmbătrânire a materialelor sau acţiunile unor substanţe chimice agresive. Fibrele de sticlă în amestec cu alte substanţe plastice măresc elasticitatea, rezistenţa mecanică a acestor materiale.
Istoric
Iscuinţa suflătorilor în atelierele de fabricare a sticlei din Turingia erau deja cunoscute prin secolul XVIII, prin producerea fibrelor subţiri de sticlă numit „părul îngerilor”. Pe atunci era numai folosit cu scop decorativ. Proprietăţile fibrelor de sticlă şi tehnologia de producere a ei fiind descoperită numai prin anul 1896 de „Hermann Schuller” la fabrica de sticlă din Haselbach, acolo au fost produse prima oară pe scară industrială. Acest procedeu de obţinere a fibrelor de sticlă fiind patentat prin anii 1930.
Utilizări
Din răşini poliesterice armate cu fibră de sticlă se obţin o serie întreagă de bunuri: piscine, căzi, butoaie, chiuvete, cădiţe de duş, blaturi de bucătărie, glafuri de fereastră, bărci şi catarge pentru bărci, hidrobiciclete, elemente de caroserie şi rezervoare de carburant pentru autovehicule, fuselaje de planoare, antene parabolice, tobogane de joacă pentru copii.
Alte utilizări în construcţii: vată de sticlă (ca izolator termic) plasă cu fibră de sticlă (ca element de fixare a izolaţiilor termice exterioare din polistiren expandat), tapet din ţesătură de fibră de sticlă (pentru hoteluri şi spitale, unde legea impune spălarea frecventă a pereţilor).
Notă: a nu se confunda cu fibrele optice, care, deşi sunt fabricate tot din sticlă, au cu totul alte proprietăţi.
Sursa:
www.wikipedia.org